Home >> Historical chronologies >> Minority group chronologies >> Romi >> Minoritatea romă 1992


  Minoritatea romă 1992

     

    03.01.1992, Râmnicu Vâlcea. Comitetul Executiv al Partidului Unit Democrat al Romilor, Lăutarilor și Rudarilor din România (PUDRLRR), condus de Octavian Stoica, dispune schimbarea denumirii în Partidul Alianța Romilor din România

    În urma întâlnirilor de la București (28 decembrie) și de la Târgu Jiu (29 decembrie 1991), liderii mai multor organizații rome deciseseră constituirea Alianței Romilor în vederea participării la alegerile electorale din 9 februarie 1992. Membrii Alianței ar fi urmat să fie: Partidul Progresist al Spoitorilor, Uniunea Democrată a Romilor, Uniunea Liberă pentru Apărarea Drepturilor Romilor, Societatea Romilor din București, Federația Etnica a Romilor, Uniunea Romilor Romanizați (Baia Mare), Uniunea Romilor (Constanța), Partidul Romilor Nomazi și Căldărari și PUDRLRR. Alianța era deschisă și altor formațiuni. În acest context, gestul PUDRLRR de a-și schimba denumirea în Partidul Alianța Romilor din România nu convine celorlalți semnatari. Printre alții, se opun Nicolae Gheorghe, Ivan Gheorghe, Gheorghe Răducanu, Dumitru Ion-Bidia s.a. În cele din urmă, în 5 februarie 1992, Tribunalul acceptă schimbarea denumirii. (TMB, Partide, dos. 52/1990).

     

    07.01.1992, România. Recensământul populației.

    Din totalul de 22.810.035, 89,5% sunt etnici români (20.408.542), 7,1% etnici maghiari (1.624.959) si 1,8% etnici romi (401.087).

     

    05.02.1992, Segarcea (jud. Dolj). Are loc o adunare a romilor din localitate

    Participă circa 200 de persoane. Cu acest prilej, se decide constituirea Partidului Romilor Cărămidari din România, condus de Nicolae Guță (președinte), Sebastian Guță (vicepreședinte) și Ștefan Buzdugan (secretar). Sediul Partidului este în Segarcea, str. Oltului, nr. 9. Din Segarcea provin, de altfel, toți membrii partidului. (TMB, Partide, dos. 25/1992).

     

    09.02.1992, România. Alegeri locale

    Au loc alegerile locale pentru care se crease Alianța Romilor, un cartel electoral al mai multor organizații și partide politice ale romilor. Alianța Romilor a prezentat candidați pentru consilieri și primari în numeroase localităţi, inclusiv în București. (Aven Amentza, Romale. Glasul Romilor. Periodic de cultură, opinie și informație a romilor, (4), 5.1992, p. 4-5; Franz Remmel, Die rumänischen Roma in Daten und Fakten, p. 87)

     

    15.02.1992, București. Are loc o adunare de constituire a Partidei Romilor

    Sunt dezbătute statutul, programul, ales sediul (București, str. Anton Pann, nr. 24-locuința lui Gheorghe Răducanu). Până la data organizării primului congres (preconizat să aibă loc în trei luni de la legalizarea partidului), se hotărăște ca un birou executiv ales din membrii fondatori să asigure conducerea operativă. Membrii biroului sunt: Gheorghe Răducanu (președinte), Nica Teodor, Nicolae Păun, Dumitru Ion - Bidia și Ion Roșu (vicepreședinți), Gheorghe Ivan (secretar). Partidul este oficial înregistrat la Tribunalul București în 29 aprilie 1992. (TMB, Partide, dos. 31/1992; comunicare Vasile Ionescu).

     

    28.02.1992, Cluj Napoca. Adunarea generală a membrilor Uniunii Libere Democratice a Romilor din România, filiala Cluj

    Participa reprezentanți ai filialelor Bihor (prin președintele Augustin Kolompar și prin Muza Tundiche) și Satu Mare (prin președintele Bojoni Gheorghe și Stan Vasile). Sunt discutate rezultatele alegerilor locale, considerate nemulțumitoare, este criticată conducerea și se ia decizia schimbării acesteia. Noua conducere este compusă din: Ilie Gherebenes (președinte), Adadar Balha (prim-vicepreședinte), Gabor Dandos (vicepreședinte), Constantin Buni (vicepreședinte), Ioan Boldijar (vicepreședinte), Alexandru Tilică (secretar). Conducerile filialelor Bihor și Satu Mare nu sunt schimbate. (TMB, Partide, dos. 58/1990).

     

    04.03.1992, Comisia ONU pentru Drepturile Omului adoptă Rezoluția 65/1992 privind Protecția romilor (țiganilor)

    Faptul că un organ al ONU, cu prestigiul Comisiei pentru Drepturile Omului, dezbate problema romilor și adoptă o rezoluție privind protecția lor. FER, prin Nicolae Gheorghe, a avut un rol important, de inițiator al rezoluției. Gheorghe a participat și a prezentat intervenții la sesiunile Subcomisiei pentru Prevenirea Discriminării și Protecția Minorităților (august 1990 și august 1991) și ale Comisiei pentru Drepturile Omului (februarie-martie 1991 și februarie-martie 1992). Potrivit Rezoluției, Comisia pentru Drepturile Omului cere întocmirea unui studiu pentru găsirea soluțiilor de rezolvare a problemelor acestora, acordând atenție condițiilor specifice în care trăiesc romii, invită statele să adopte toate măsurile adecvate în scopul eliminării tuturor formelor de discriminare împotriva romilor. (Aven Amentza, (5),1993, p. 2; Nicolae Gheorghe, 11.1.2008, postare romlink).

     

    17.04.1992, București. La sediul UDRR (Clubul Modern) are loc o întâlnire a reprezentanților asociațiilor fondatoare ale FER, unde sunt decise schimbări în forma de organizare a FER

    Sunt vizate Consiliul de Conducere și Biroul de Coordonare. În plus, se prevede ca activitatea curentă a FER să fie asigurata de un Secretariat format din Nicolae Gheorghe (purtător de cuvânt și responsabil pentru drepturile omului, informare - documentare și reprezentare internaţională), Vasile Burtea (responsabil pentru probleme ocupaționale, de formare profesională ocrotire socială, învaţământ), Vasile Ionescu (responsabil pentru probleme de cultură și presă) și Gheorghe Ivan (responsabil pentru probleme organizatorice și administrative). De asemenea, este schimbat sediul FER (din str. Cihoschi nr. 10 în str. Covasna nr. 15). Aceste modificări vor fi acceptate de tribunal în 4 mai 1992. Tot în 17 aprilie s-a decis și constituirea unui Centru pentru Studii de Istoria, Cultura și Dezvoltarea Comunităţilor de Romi care, deși patronat de FER, urmează să funcționeze cu personalitate juridică, conducere și buget diferite de ale F.E.R. Se prevede ca bugetul inițial al Centrului să fie asigurat din banii primiți ca urmare a Premiului pentru Drepturile Omului (acordat FER de către Guvernul Franței) și din donația Consiliului Mondial al Bisericilor. Nicolae Gheorghe este delegat să se ocupe de legalizarea acestui Centru.

     

    30.04.1992. București. La editura Kriterion, Gheorghe Sarău publică „Mic dicționar rom-român"

    Acesta este primul dicționar rom publicat în România. Dicționarul este lansat în 10 iunie la Târgu Mureș și în 18 iunie la București. (Gheorghe Sarău, Cronica rromă (1990-2011), p. 22-23).

     

    05-06.05.1992, Sibiu. La Casa de Cultură din Sibiu are loc un nou congres al romilor, organizat de Ion Cioabă

    Participă reprezentanți ai autorităților locale, parlamentari, jurnaliști și reprezentanți ai diferitelor neamuri de romi. Sunt dezbătute mai multe probleme: unitatea romilor în vederea adoptării unui program propriu la viitoarele alegeri parlamentare, recuperarea aurului confiscat de autoritățile comuniste, dar și declararea de către căldărari a lui Ion Cioabă drept rege al lor. De asemenea, devin evidente anumite animozități între diverșii lideri romi. Astfel, Nicolae Bobu, președintele UGRR, îl acuză pe Nicolae Gheorghe că ar fi dus peste graniță o activitate antiromânească și cere delegaților analizarea activității Federației Etnice a Romilor care, în opinia sa, nu repre­zintă interesele romilor din România. Acuze similare sunt aduse și de Petre Căldărar (Sibiu) care solicită desființarea FER. Nicolae Gheorghe are ocazia de a se apăra, dar, Florin și Ion Cioabă sugerează delegaților unirea într-o singură organizație care să se prezinte la alegeri și desființarea UDRR și a Alianței Romilor (Octavian Stoica). Majoritatea participanților sunt de acord cu desființarea acestora și votează pentru ca Uniunea Generală a Romilor din România (condusă de Nicolae Bobu) să fie unica reprezentantă a romilor în țară. În plus, Nicolae Bobu supune la vot desființarea FER (cerere aprobată de participanți). Aceste decizii nu sunt, evident, aprobate de toți romii. Alegerea lui Ion Cioabă drept rege al tuturor romilor nu este agreată de romii ne-căldărari. Astfel, Rudolf Moca din Târgu Mureș, dar și alți reprezentanți ai romilor din alte județe părăsesc congresul. În 6 mai 1992, Ion Cioabă emite primul decret în calitate de „rege internațional" al romilor: „Noi, M.S. Ion Cioabă, regele internațional al romilor, aducem la cunoştinţă tuturor organelor de stat şi de drept din România, conducerilor organizațiilor politice și nepolitice că oricine vine în faţa voastră să vorbească în numele romilor din România trebuie să prezinte o delegație sau împuternicire din partea noastră. Fără o astfel de dovadă, nimeni nu are dreptul să vorbească în numele romilor din România, ci numai ca persoană particulară. Orice abuz sau insultă la adresa Regelui se va pedepsi conform legii". Surprinzator, dar, în scurt timp, acest decret este parafat de numeroase instituții ale statului român (Președinție, Guvernul României, Ministerul de Externe, Camera Deputaților, Senatul României, Ministerul Culturii, Primăria Generală a Capitalei, Direcția Generală a Vămilor, Parchetul General etc). Ion Cioabă este astfel legitimat ca unic reprezentant legal al romilor în raport cu instituțiile statului. Această legitimare a lui Cioabă a fost de natură să-i frustreze pe ceilalți lideri și activiști romi care au acuzat autoritățile ca le impun ca reprezentant un lider pe care nu-l recunoșteau, încălcându-li-se astfel drepturile de a-și desemna reprezentanții în mod democratic. Pe de altă parte, recunoașterea de către autoritățile României republicane a lui Cioabă drept "rege" al romilor, la doar câteva zile după primirea entuziastă de către bucureșteni a Regelui Mihai I (25-27 aprilie 1992), a fost interpretată ca fiind o tentativa de discreditare a curentului monarhist prin încurajarea unei replici "țigănesti" a monarhiei. (Judecătoria Sectorului 1, Persoane juridice, dos. 1558/1990 f. 50-58; Șatra Liberă. Foaie de renaștere socială a romilor români, II (13), 1992, p. 1-2; NU, III (75), 19-25.5.1992, p. 13; Franz Remmel, Alle Wunder dauern drei Tage, p. 64-67;http://adevărul.ro/news/eveniment/documentul-atesta-ion-Cioabă-era-agreat-fiind-unicul-reprezentant-romilor-1_52179c70c7b855ff56085eec/index.html; http://www.evz.ro/detalii/stiri/președintele-ion-iliescu-ne-a-dat-un-rege-al-romilor-992384.html)

     

    19.05.1992, București. Federația Etnică a Romilor solicită Procuraturii Generale informații referitoare la stadiul de investigare a conflictelor între romi și ne-romi petrecute în 14 localități. (Aven Amentza, Romale. Glasul Romilor. Periodic de cultură, opinie și informație a romilor, (4), 1992, p. 2).

     

    19.05.1992. Conducerea UGRR (Nicolae Bobu, președinte, Ioan Rădulescu, secretar și Augustin Kolompar, membru în Comitetul Director) solicită Tribunalului dizolvarea FER și trecerea patrimoniului acesteia la UGRR

    Nicolae Bobu susține că aceasta ar fi voința etniei romilor (manifestată ca atare la Congresul de la Sibiu unde majoritatea s-a exprimat în acest sens) și că Nicolae Gheorghe, reprezentantul FER, ar fi dus o politică antiromânească, vorbind la conferințele internaționale despre rasismul românesc față de romi și denaturând situația romilor din România. Conducerea UGRR afirmă că "în România nu există rasism, iar poporul român nu suferă de prejudecăți rasiale, ci dimpotrivă este un popor tolerant, care trăiește în pace și armonie cu minoritățile naționale, inclusiv cu romii, etnie al cărei progres îl dorește". În 26 mai 1993, solicitările UGRR de dizolvare a FER sunt respinse de instanță ca neîntemeiate. (Judecătoria Sectorului 1, Persoane juridice, dos. 1558/1990, f. 86).

     

    06.07.1992, București. Este înființat Partidul pentru Apărarea Drepturilor Romilor din România

    Este condus de Zamfir Pian (președinte), Gheorghe Stanciu (vicepreședinte), Ion Florea (secretar general). Sediul noului partid este în București, Prelungirea Ferentari nr. 5 (fostul sediu al Uniunii Libere de Apărare pentru Drepturile Romilor din România). (TMB, Partide, dos. 47/1992, f. 1-5).

     

    15.07.1992, București. Parlamentul adoptă Legea electorală (Legea Nr. 68/15 iulie 1992 pentru alegerea Camerei Deputaților şi a Senatului)

    Potrivit art. 4, ONG-urile minorităților pot participa la alegeri și pot trimite automat un reprezentant în Camera Deputaților dacă obțin cel puțin 5% din media voturilor de care au nevoie reprezentanții partidelor politice pentru alegerea ca deputați. Această prevedere va sta la baza competiției electorale între numeroasele organizații politice și culturale ale romilor. (http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-68%20-1992-%282296%29.html).

     

    20.07.1992, București. Adunare a membrilor fondatori ai Societății Romilor din Bucuresti (SRB) în care se decide schimbarea denumirii SRB în Partida Romilor

    Gh. Răducanu, prim vicepreședinte al SRB (președinte fiind Ion Onoriu) și deputat al romilor (propus în primăvara 1990 de SRB, pe listele UDRR) motivează decizia prin riscul confundării cu societățile comerciale. Partida Romilor își păstrează calitatea de membru fondator al Federației Etnice a Romilor. (Judecătoria Sectorului 1, Persoane Juridice, dos. 1111/1990, f. 19).

     

    14.08.1992, București. Curtea Constituțională decide că autoproclamarea lui Ion Cioabă drept rege al romilor din România și din întreaga lume este neconstituțională. (Franz Remmel, Alle Wunder dauern drei Tage, p. 71-72).

     

    08.09.1992, Costești (Vâlcea). Ion Cioabă, bulibașa căldărarilor din zona Sibiului, se proclamă rege internațional al romilor

    Cu prilejul „încoronării", care are loc la mănăstirea Bistrița, se afișează cu coroana și sceptrul de aur pe care și le comandase în Turcia. La conferința de presă, Ion Cioabă îl disculpă pe Ion Antonescu, declarând că deportarea romilor în Transnistria i-ar fi salvat, de fapt, pe romi de la a fi deportați și uciși de naziști. În plus, Cioabă susține că romii nu sunt discriminați în România. Nu toți romii îl recunosc pe Cioabă drept rege. Chiar unii dintre căldărarii prezenți la adunarea de la Costești nu îi recunosc această calitate. Printre opozanți se află și Mihai Ilie, președinte al Partidului Țiganilor și Iulian Rădulescu, președinte al Partidului Romilor Nomazi și Căldărari (funcție la care renunțase Ion Cioabă). Cumnat al lui Ion Cioabă, Iulian Rădulescu este nemulțumit de pozitia lui Cioabă și afirmă că poziția de „împărat" e superioară celei de „rege". Prin urmare, în 16 septembrie 1992, se declară „împărat al tuturor romilor", anunțând ca în scurt timp se va și încorona ca atare. (Franz Remmel, Alle Wunder dauern drei Tage, p. 75-80, 92).

     

    15.09.1992. Începând cu anul școlar 1992/1993 Ministerul Învățământului aprobă introducerea studiului limbii romani la nivelul claselor primare (patru ore/săptămâna/clasa) în câteva școli din Glina (Ilfov), Sântana (Arad), Caracal (Olt). (Gheorghe Sarău, Cronica rromă (1990-2011), p. 21).

     

    24.09.1992, București. Semnarea Convenției româno-germane privind repatrierea cetățenilor români aflați ilegal în Germania

    Convenția este semnată de Rudolf Seiters, ministrul de Interne german și Victor Babiuc, omologul sau român. La data semnării acordului, numărul cetățenilor români rezidenți în Germania este estimat la aproximativ 140.000, mulți dintre ei fiind romi. Cum situația era de natură să creeze tensiuni, în Germania încep să se facă presiuni pentru ca autoritățile să diminueze numărul rezidenților. În acest context este semnat acordul din 24 septembrie. Acesta intră în funcțiune la 1 noiembrie 1992, lunar fiind repatriați în România circa 1000 de persoane. Acordul permite repatrierea inclusiv a persoanelor care nu mai pot prezenta acte de identitate (și le distruseseră pentru evitarea repatrierii). Guvernul german acordă României fonduri de 30 de milioane de mărci germane pentru programe de reconversie socială și recalificare profesională de care să beneficieze cei repatriați. Unii lideri și organizații rome au încercat să intervină pentru suspendarea Convenției și au susținut că măsurile de repatriere a romilor aflați în Germania s-ar explica prin rasism, făcând paralele cu Germania nazistă. (Aven Amentza, Romale. Glasul Romilor. Periodic de cultură, opinie și informație a romilor, (4), 1992, p. 4-5.; Franz Remmel, Der Turm zu Babel, p. 154-162; Rumänien. Vor den Toren der Festung Europa, 1996; Informaciaqo Lil e Rromane Uniaqoro, (10-12), 1992, p. 1; New York Times, 25.9.1992, p. 7; The Washington Post 25.9.1992, p. 27, 30 etc).

     

    27.09.1992, Au loc alegeri parlamentare la care participă și mai multe formațiuni ale romilor

    Astfel, Partida Romilor obține 52.704 de voturi la Camera Deputaților și 41.338, la Senat, câștigând locul de deputat prevăzut de Legea electorală. Gheorghe Răducanu obține astfel un nou mandat de deputat în legislatura 1992-1996 și va face parte din Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale. Alte organizații ale romilor care candidează sunt: Uniunea Libera Democratică a Romilor din România (31.834 de voturi la Camera Deputaților și 18.624 la Senat), Uniunea Generală a Romilor din România (22.071 la Camera Deputaților și 19.504 la Senat), Partidul Țiganilor din România (9.949 la Camera Deputaților și 10.993 la Senat), Partidul Alianța Democrată a Romilor din România (258 de voturi pentru Senat). (Székely István Gergő: Reprezentarea Politica a minoritatilor Nationale in Romania. Working Paper, nr. 20, ISPMN, Cluj-Napoca, 2009, p. 37-38)

     

    01.10.1992, București și Cluj-Napoca. Cu începere din anul universitar 1992, pentru prima oară, sunt puse la dispoziția tinerilor romi locuri la Universitate, pe criteriul discriminării pozitive

    Atât Universitatea București, cât și cea din Cluj-Napoca oferă câte zece locuri tinerilor romi la asistență socială. (Gheorghe Sarău, Cronica rromă (1990-2011), p. 22).

     

    16.10.1992, București. Ministerul Învățământului aprobă „Programa de limba și literatura romani pentru clasele de învățători ale Școlilor Normale (cl. IX-XIII)", elaborată de Gheorghe Sarău

    Adresându-se elevilor romi care învățau la Liceele pedagogice din București, Târgu Mureș și Bacău, aceasta este prima programa școlară pentru limba romani în România. (Gheorghe Sarău, Cronica rromă (1990-2011), p. 22).

     

    22.10.1992. La Universitatea București, în cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine Gheorghe Sarău inițiază primul Curs universitar de limba romani, cu statul de limba facultativă. (Gheorghe Sarău, Cronica rromă (1990-2011), p. 22).

     

    05.11.1992. Comitetul Director al Uniunii Generale a Romilor din România (fosta UDRR) decide să se retraga din FER

    Nicolae Bobu (președintele UGRR) justifică aceasta măsură prin așa-zisa politică antiromânească dusa de FER și declară că nu renunță la eventualele drepturi bănești care i s-ar cuveni de la FER. (Judecătoria Sectorului 1, Persoane juridice, dos. 1558/1990, f. 81).