Home >> Historical chronologies >> Minority group chronologies >> Romi >> Minoritatea romă 1993


  Minoritatea romă 1993

     

    02.02.1993, Strasbourg. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei adoptă Recomandarea nr. 1203, intitulată „Țiganii în Europa"

    Date fiind creșterea masivă a numărului romilor din statele nou intrate în Consiliul Europei și atacurile tot mai frecvente la adresa lor, Recomandarea cere respectarea drepturilor romilor și protecție specială întrucât constituie o minoritate europeană non-teritorială. Sunt recomandate măsuri privind cultura (programe pentru studierea limbii și a muzicii rome, stimularea festivalurilor și a muzeelor rome), educația (cursuri pentru profesori, încurajarea tinerilor romi), instruirea romilor asupra drepturilor fundamentale, crearea unui centru european de informare care să ofere informații pertinente massmediei cu privire la romi; implicarea romilor în procesul de redactare și aplicare a proiectelor care-i vizează, programe de ameliorare a situației lor (locuințe, muncă, educație); cooperarea în cadrul statelor europene cu privire la romi, Consiliul Europei să acorde unei organizații rome internaționale un statut consultativ etc. (http://assembly.coe.int/main.asp?Link=/documents/adoptedtext/ta93/erec1203.htm)

     

    01-16.03.1993, India. Iulian Rădulescu (președintele fundației „Ion Budai Deleanu" și „împărat" al romilor, întreprinde o călătorie de documentare în India

    Țelul anunțat este de „de a stabili originea acestui popor enigmatic ce s-a răspândit în toată lumea, uitând de unde a plecat, dar neuitându-și tradițiile și obiceiurile. Noi am vrut să redăm acestui neam demnitatea și conștiința lui, să demonstrăm originea lui nobilă pentru că numai așa el se va putea ridica deasupra disprețului și urii xenofobe". Iulian Rădulescu este însoțit de o delegație compusă din sociologul Mihai Merfea, Iulian Rădulescu jr., Gh. Păun și Magdalena Manea de la ziarele „Șatra Liberă" și „Evenimentul Zilei". (Franz Remmel, Alle Wunder dauern drei Tage, p. 94-96).

     

    02.03.1993, Cluj Napoca. Întrunire a romilor din Transilvania la care, deși invitați, lipsesc Ion Cioabă și Gheorghe Răducanu

    Se exprimă dorința unei noi organizări a romilor sub forma unui Forum Suprem, prezidat de Octavian Stoica. (Franz Remmel, Der Turm zu Babel, p. 70-71).

     

    08.03.1993, Târgu-Mureș. Este înființat „Consiliul Romilor", condus de Gheorghe Carla

    Consiliul apare pe fundalul nemulțumirilor față de activitatea Partidei Romilor. (Franz Remmel, Der Turm zu Babel, p. 66).

     

    17.03.1993, Cărpiniș, județul Timiș. Are loc un conflict între romi și români

    Conflictul s-a soldat cu distrugerea a cinci case aparținând romilor din localitate. Romii au reușit să fugă, neînregistrându-se pierderi umane. Autoritățile au intervenit prompt, 23 de persoane fiind acuzate, în 9 iunie 1993, de perturbarea liniștii și distrugere de proprietate. Alte violențe interetnice se petrec la Hațeg (23.3.1993) și, una dintre cele mai grave, la Hădăreni (20.09.1993). (Romania: Lynch Law: Violence against Roma in Romania, Human Rights Watch, 1994, p. 24; Completare Ștefania Toma; Bază de date realizată în 2008 în cadrul proiectului ISPMN       „Modele de segregare etnică. Ghetouri rurale în România").

     

    18.03.1993, Strasbourg. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei adoptă Rezoluția nr. 249/1993

    Rezoluţia este intitulată „Țiganii în Europa - Rolul și responsabilităţile autorităţilor locale și regionale". Reamintind faptul că în ultimii ani situația romilor s-a deteriorat considerabil, Adunarea solicită autoritățile locale și regionale, precum și Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei să ia măsuri care să faciliteze integrarea romilor, iar romilor înșiși să-și creeze o asociație europeană reprezentantivă, capabilă să fie un interlocutor pentru guvernele și instituțiile europene. (Aven Amentza, (7), 1995, p. 3).

     

    28.03.1993, Cluj-Napoca. Are loc o întrunire a Forumului Suprem al Romilor

    Petre Burtea (reprezentant al romilor din Craiova) și Octavian Stoica (președinte al Alianței Romilor) îl critică pe Iulian Rădulescu și-i neagă calitatea de împărat, Stoica declarându-și atașamentul față de Ion Cioabă. Sunt criticate lipsa de interes a autorităților pentru romi precum și atacurile asupra romilor. (Franz Remmel, Alle Wunder dauern drei Tage, p. 96-97).

     

    04.04.1993, București. Este înființat Romani CRISS (Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii)

    Inițiatorul Romani CRISS este Nicolae Gheorghe, care îl va coordona până în 1999, când conducerea va fi preluată, pentru câteva luni, de Gruia Bumbu, urmat apoi de Costel Bercuș. Acesta devine unul dintre cele mai de succes ONG-uri dedicate romilor. În 18 mai 1998, la summitul UE - SUA de la Londra, Romani CRISS primește Premiul pentru Democrație şi Societate Civilă, iar în 2008 obține statutul consultativ ECOSOC al ONU. Romani CRISS își asumă apărarea drepturilor romilor, oferind asistență legală în cazurile de abuz și lucrează la prevenirea și combaterea discriminării romilor. Organizația este structurată pe departamente: Drepturile omului, Sănătate, Educație socială, Cooperare internaţională. Printre primii colaboratori ai Romani CRISS se numără: Nora Costache, Salomeea Romanescu, Emilian Niculae, Nicoleta Bițu, Mariana Buceanu, Costel Bercuș, Anghel Constantin. (http://www.romanicriss.org/).

     

    06.04.1993, București. Este emisa HG nr. 137 privind organizarea şi funcționarea Consiliului pentru Minoritățile Naționale, organism consultativ al Guvernului României

    Consiliul își propune asigurarea relațiilor cu organizațiile legal constituite ale minorităților naționale și are în competență problemele privind păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. Consiliul este constituit din reprezentanți ai mai multor ministere și departamente guvernamentale precum și din reprezentanți ai organizațiilor legal constituite ale minorităților naționale, fiind principala instituție de reprezentare a intereselor minorităților. Romii dispun în acest Consiliu de trei reprezentanți. Consiliul nu a determinat schimbări semnificative, romii primind mai degrabă subsidii pentru acoperirea costurilor legate de consolidarea organizațională (presă, sedii, dotări), nedeterminând schimbări de profunzime în rândul comunităților. În schimbul acestor finanțări, Guvernul și-a putut asigura susținerea grupului minorităților, pe care le-a putut contrapune UDMR. (http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=13921; Dan Oprescu, Politici publice pentru minoritățile naționale din România (1996-1998)/ http://www.dntb.ro/sfera/66/bilant-art3.html).

     

    24.07.1993, Varșovia. Întelegere între Guvernul României si Guvernul Republicii Polone cu privire la preluarea reciprocă a persoanelor aflate ilegal pe teritoriul unuia dintre statele contractante

    Acordul s-a impus ca urmare a dificultăților create de cetățenii români care foloseau Polonia ca tranzit pentru a ajunge în Vestul Europei.

     

    15.04.1993, București. Judecătoria Sectorului 1 București acceptă redenumirea Comunității Etniei Romilor din România

    Este solicitată în 9 martie 1993 de reprezentanții Uniunii Democrate a Romilor din Sectorul Agricol Ilfov. Aceștia invocau decizia adunării reprezentanților UDRR din Ilfov (24 ianuarie 1993) pentru schimbarea denumirii și a statutului. Sediul provizoriu al CERR era în București, Șoseaua Giurgiului. (Judecătoria Sectorului 1, Persoane juridice, dos. 91/1996).

     

    29.04-02.05.1993, București, Lacul Snagov. Are loc conferința internațională „Social Policies and Daily Life: An Evaluation of Current Action-Oriented Programs in Roma Communities"

    Organizată de Project on Ethnic Relations, în colaborare cu MAE, FER, Romani CRISS și IRU. Participă romi și reprezentanți ai autorităților din 14 state. Din delegația română fac parte Nicolae Gheorghe, Gheorghe Răducanu, Vasile Burtea, Rudi Varga, Octavian Stoica, Vasile Ionescu, Gheorghe Sarău, Octavian Stoica, Elena Zamfir, Liviu Matei, Dumitru Ion-Bidia, Ion Cioabă ș.a. Scopul conferinței este de a analiza situația romilor din estul Europei, comparând programele pentru romi și avansând noi recomandări. Se discută în special despre educație și oportunități egale, despre romi ca despre o minoritate transnațională și despre cazurile de violență împotriva romilor. La finalul conferinței, participanții aprobă „Declarația de la Snagov" prin care cer adoptarea de măsuri pentru promovarea de oportunitati egale, încurajând participarea romilor și respectarea drepturilor acestora. În plus, PER consideră utile crearea unui consiliu de specialiști care să ofere expertiza asupra romilor, organizarea unor schimburi de informații între autorități și liderii romilor din România, sesiuni de mediere și traininguri pentru intervenții adecvate ale Poliției în comunități etnice diferite etc. În 15 mai 1993, Nicolae Gheorghe (în calitate de vicepreședinte al IRU și secretar al FER) anunță CSCE asupra Conferinței și Declaratiei de la Snagov și solicită ca sugestiile făcute la Snagov să fie discutate în cadrul Seminarului CSCE privitor la minoritățile naționale (Varșovia, 24-28 mai 1993). Dintre participanţii străini: dr. Jan Hancock, Kujtim Paćaku, Marcel Courthiade, Manuel Martin Ramirez, Daróczi Agnes, Manush Romanov, Livia Plaks ş.a. (Informaciaqo Lil e Rromane Uniaqoro, (1-6), 1993, p. 14; New York Times, 5.5. 1993, p. 12; http://www.per-usa.org/1997-2007/snagov.htm; completare Gheorghe Sarău).

     

    27-29.05.1993, Timișoara. Are loc un simpozion internațional organizat de Institutul pentru Educație Interculturală și de Ministerul Educației

    Florentina Pop, Salomeea Romănescu și Yves Menez, implicați în proiectele derulate de FER și Romani CRISS, prezintă proiectul de educație interculturală aflat în derulare în comunitățile rome din Vălenii Lăpușului și Coltău (județul Maramureș). (Informaciaqo Lil e Rromane Uniaqoro, (1-6), 1993, p. 17).

     

    01-04.06.1993, Leipzig. Seminarul „Situația și perspectivele romilor în Estul Europei - o problema transnațională: situația României și a RFG"

    Seminarul este organizat de mai multe ONG-uri din RFG. Participă oficiali romani și germani, precum și o delegație de romi din România (printre care Nicolae Gheorghe, Petre Anghel, Iosif Covaci). Se discută despre posibilitățile de ameliorare a situației economice a romilor din România și despre crearea de alternative viabile pentru reinserția cetățenilor români repatriați din Germania și sunt evaluate inițiativele economice din comunitățile de romi din România. (Informaciaqo Lil e Rromane Uniaqoro, (1-6), 1993, p. 17).

     

    05.06.1993, Deva. La o întrunire a romilor ardeleni, Iulian Rădulescu își exprimă sprijinul pentru președintele Ion Iliescu, deși, inițial, îl acuzase pe Ion Cioabă că-l susține pe criptocomunistul Ion Iliescu. (Franz Remmel, Alle Wunder dauern drei Tage, p. 98).

     

    09.08.1993, Sibiu. Iulian Rădulescu se proclama "împărat al romilor de pretutindeni", cu numele Iulian I.

    Printre alții, participă Nicolae Bologa, președintele organizației județene hunedorene a Uniunii Generale a Romilor din România, și Mihai Gheorghe Mitea care îi așează lui Iulian Rădulescu o coroana. Deși Iulian anunțase și prezența ambasadorului Indiei, acesta nu asistă la ceremonie. Tensiunile dintre Ion Cioabă și Iulian Rădulescu, autoproclamați rege și împărat ai tuturor romilor din lume, se intensifică. (Franz Remmel, Alle Wunder dauern drei Tage, p. 100-102; http://ro.wikipedia.org/wiki/Iulian_R%C4%83dulescu).

     

    08.09.1993, Costești (Vâlcea). Festivalul romilor căldărari unde, printre altele, se discută intenția de a crea un fel de guvern al romilor la nivel european

    Noua structură ar urma să canibalizeze IRU, al cărei președinte, Rajko Djuric, este criticat. Discuțiile nu conduc la nimic. (Franz Remmel, Der Turm zu Babel, p. 98-99).

     

    20.09.1993, Hădăreni (jud. Mureș). Conflict interetnic soldat cu uciderea a trei etnici romi, alungarea romilor din localitate și incendierea mai multor case aparținând romilor

    Conflictul izbucnește după ce un etnic român (Chețan Crăciun) a fost înjunghiat mortal într-o confruntare cu trei etnici romi (Rapa Lupian Lăcătuș, Pardalian Lăcătuș și Mircea Zoltan). Cei trei romi se ascund în casa unei rude. La scurt timp, câteva sute de localnici, români și maghiari, se strâng în fața casei și o incendiază. Fratii Lăcătus încearcă să fugă, dar sunt prinși și linșați de mulțime. Cumnatul lor, Mircea Zoltan, moare ars de viu în casa incendiată. Alte 12 case ale romilor sunt incendiate și cinci avariate, iar aproximativ 170 de romi sunt nevoiți să părăsească localitatea, nepermițându-li-se, o perioadă de timp, să revină la casele lor. În 23 septembrie, într-un comunicat de presă, Guvernul român condamnă evenimentele petrecute la Hădăreni și în 19 noiembrie 1993 decide alocarea unor fonduri pentru refacerea caselor distruse. (Romania: Lynch Law: Violence against Roma in Romania, Human Rights Watch, 1994, p. 24-30).

     

    28. 12.1993, Vladimir Jirinovschi, politician naționalist rus, afirmă că românii s-ar trage din țiganii italieni

    Afirmația este apreciată de Teodor Meleșcanu, ministrul român de externe, ca fiind o ofensă inadmisibilă adusă poporului român. Surprinzător, dar, potrivit ziarului „Adevărul" (5 ianuarie 1994), „împăratul" Iulian Rădulescu se declară de acord cu afirmațiile lui Jirinovschi și susține ca romii, originari din India, s-ar fi așezat pe teritoriul României înainte de venirea țiganilor italieni (strămoșii românilor), dar că ar fi fost înrobiți de aceștia din urmă, românii confiscându-le proprietățile, ba chiar și numele de „rom", creându-și propriul etnonim de „român". Afirmațiile lui Rădulescu sunt criticate de ceilalți reprezentanți ai romilor (Ion Cioabă, Gh. Răducanu, Octavian Stoica - președintele Alianța Democrata a Romilor, Gh. Ivan - Partida Romilor. (The Washington Post, 30.12.1993, p. 1; Adevarul, 5.1.1994; Franz Remmel, Alle Wunder dauern drei Tage, p. 103-104).

     

    31.12.1993. Franța. Expiră termenul limită dat de autoritățile franceze romilor din România stabiliți ilegal în Nanterre (Paris) pentru părăsirea Franței

    În august 1993, fuseseră recenzați 600 de persoane aflate în această situație, cărora li se respinseseră cererile de azil politic. Autoritățile franceze le promit celor dispuși să părăsească benevol Franța până în 31 decembrie să le acopere transportul spre România și să le ofere acestora anumite sume de bani. Oferta expiră în 31 decembrie, după aceasta data, romii urmând să fie expulzati. (Evenimentul Zilei, (462), 28.12.1993, p. 15).