Minoritatea sârbă 1990

    14 ianuarie 1990, Timişoara. Veljko Unipan şi primele delimitări

    Veljko Unipan: „Cuvântul vostru cel nou [„Naša Reč" = „Cuvântul nostru"] în mod cert nu este şi al meu".

    Articol scris de către Veljko Unipan în revista „Naša Reč": „Scrieţi că... promovaţi adevărul ... că acest lucru îl merită cititorii noştri credincioşi... Nu, acest lucru nu l-am meritat din partea redacţiei noastre ci l-am câştigat prin luptă. Am cerut doar o binecuvântare şi am dobândit-o din partea arhiereului-locţiitor Vladimir Markovici, câtă vreme lupta (noastră) nu era încă decisă. Şi nu am fost cititorul vostru credincios, doar unul dintre abonaţii la gazetă, din curata dorinţă ca aceasta să nu se stingă... Recunoaşteţi că aţi scris şi ceea ce n-aţi crezut, sperând ca odată să vină şi ziua când cuvântul să fie respectat şi când omul va avea sfântul drept să-şi exprime propria opinie... Mă mir doar că nu ştiaţi până acum că unii dintre cititori - şi eu, ca atare - întotdeauna am respectat cuvântul adevăr şi de faptul că omul nu dobândeşte sfântul drept ci dreptul său este sfânt" („NR", I, 3, 19 ianuarie 1990).

     

    19 februarie 1990, Timişoara. Adunarea generală de alegeri a conducerii UDSR

    Prin alegerea organelor de conducere şi adoptarea documentelor adunării s-a consfinţit validarea deplină a UDSR. În consiliul de conducere au fost aleşi 45 de membri, dintre care: Milenko Lukin (preşedinte), Slavomir Gvozdenovici (vicepreşedinte). S-a adoptat Programul-platformă, cu obiectivele privind viaţa viitoare a minorităţii sârbe din România.

     

    22 februarie 1990, Timişoara. Lansare de carte despre Revoluţia română

    Jan Briza, „România - Golgotă şi izbăvire". La Librăria „Mihai Eminescu" din Timişoara cartea, tipărită la Novi Sad, a fost prezentată şi cititorilor români. Pe lângă editori, auditoriului prezent i s-a adresat şi unul dintre eroii timişorenilor, de la Revoluţie, consulul iugoslav Mirko Atanackovici şi publiciştii-scriitori Petru Cârdu de la Vârşeţ, Slavomir Gvozdenovici şi Cornel Ungureanu din Timişoara.

     

    2 martie 1990, Timişoara. Începe Procesul celor acuzaţi de genocid în revoluţie

    Cei 21 de implicaţi, foşti ofiţeri de miliţie şi securitate, au fost acuzaţi „de participare directă şi indirectă la genocidul săvârşit în oraşul de pe Bega..." Principala acuzaţie face referire la activităţile criminale din perioada 16-22 decembrie 1989 când „...au tras în demonstranţi iar după căderea regimului lui Ceauşescu au declanşat lupte de stradă, trăgând în cetăţeni, soldaţi şi personal de pază şi ordine." Actul de acuzare le pune în răspundere celor suspecţi o sută de morţi şi peste trei sute de răniţi. Unii dintre cei acuzaţi vor răspunde în faţa justiţiei şi pentru „participare la acţiunea de sustragere ilegală a cadavrelor din morga Spitalului judeţean şi transportarea acestora la Crematoriul din Bucureşti".

     

    11 martie 1990, Timişoara. Proclamaţia de la Timişoara

    Duminică 11 martie, la o mare adunare populară din Piaţa Operei (Victoriei), s-a dat citire Proclamaţiei de la Timişoara. Primele reacţii la conţinutul şi mesajul acestui important document se traduc, pentru gazetarii sârbi, în îngrijorarea - nejustificată - faţă de pretinsa separare a bănăţenilor de România. De fapt, explică redacţia organului sârbesc, e vorba „de aplicarea principiului descentralizării economice şi administrative ... şi transpunerea în viaţă a modelului economiei de piaţă..." Proclamaţia de la Timişoara a întrunit adeziunea publică a „Societăţii Timişoara", a „Societăţii Europa", a „Confederaţiei 16 Decembrie", a UDMR-ului, a Societăţii „Tot Banatu-i fruncea!", a Consiliului Municipal Timişoara etc. („NR", I, 11, 16 martie 1990). Nu a fost însă şi cazul UDSR-ului ori a săptămânalului „Naša Reč" [observaţie M. M.].

     

    13 martie 1990, Timişoara. Inspector şcolar pentru minorităţile sârbă şi croată din România

    Adunarea de alegere a inspectoratului şcolar s-a desfăşurat la Clubul Presei din Timişoara. Cei 45 de reprezentanţi ai şcolilor cu învăţământ minoritar au formulat mai multe propuneri; cele mai multe adeziuni le-au întrunit istoricul Miodrag Milin şi profesorul Svetozar Markov. Noul inspector Milin a apelat la încrederea şi sprijinul celor de faţă pentru consolidarea structurii şcolilor minoritare şi promovarea obiectivelor UDSR în domeniul educaţiei.

     

    16 martie 1990, Timişoara. Consulul general al Iugoslaviei în România, Mirko Atanackovici, cetăţean de onoare al oraşului Timişoara

    Evenimentul a prilejuit un comunicat oficial din partea UDSR, exprimând satisfacţia membrilor uniunii pentru acest act, căci „domnul Mirko Atanackovici împreună cu personalul consulatului... s-au pus din prima zi de partea revoluţionarilor timişoreni... contribuind la înştiinţarea lumii întregi cu privire la lupta şi aspiraţiile îndreptăţite ale poporului român şi ale naţionalităţilor... din România".

     

    19-21 martie 1990, Timişoara. Importantă vizită duhovnicească în Eparhia Timişoarei

    Episcopul titular dr. Sava Vukovici a preluat cu această ocazie administrarea şi conducerea Eparhiei ortodoxe sârbe a Timişoarei. La 19 martie Vlădica Sava s-a întâlnit la Mânăstirea Baziaş de la Dunăre cu preoţii din Clisură şi valea Nerei. A fost restaurat vechiul Protoprezbiteriat de Socol iar ca titular învestit Ioţa Lupulovici parohul din Ljubcova. În ziua de 20 la Catedrala Episcopală din Timişoara a fost învestit ca titular al Protoprezbiteriatului de Timişoara protopopul Dragomir Petkov. A doua zi, la Mânăstirea Bezdin de lângă apa Mureşului au fost învestiţi protoiereii Stevan Rajici şi Gheorghie Plavşici; Vlădica a conferit distincţia de protoiereu-stavrofor protopopului în retragere Ljubomir Bugarin din Satu-Mare (Arad). Părintele Stevan Rajici a fost desemnat titular al Protoprezbiteriatului de Arad.

     

    26 martie 1990, Timişoara. Undă verde pentru refacerea reţelei şcolare în limba sârbo-croată

    La şedinţa de lucru a UDSR, inspectorul general pentru şcolile sârbo-croate, M. Milin, a informat cu privire la obţinerea acordului de principiu din partea Ministerului pentru soluţionarea favorabilă a problemelor învăţământului minoritar: redobândirea dreptului de funcţionare ca instituţie autonomă a Liceului sârbesc din Timişoara, tipărirea manualelor şcolare cu caractere chirilice şi (unde este cazul) latine, pregătirea personalului didactic pentru şcolile minoritare în cadrul Liceului pedagogic din Timişoara, organizarea de activităţi didactice împreună cu cadrele din Iugoslavia, pregătirea cadrelor la instituţiile de învăţământ superior din Iugoslavia ş. a.

     

    4 mai 1990, Saravale. Vandalizarea monumentelor sârbeşti

    În luna februarie au fost vandalizate şi chiar distruse peste 30 de morminte din cimitirul sârbesc al localităţii Saravale (Timiş). Începutul lunii aprilie a adus un nou fapt asemănător. Au fost „decapitate" monumente funerare sârbeşti şi chiar dislocată, prin utilizarea mijloacelor mecanizate, îngrădirea masivă, din beton armat, a unui monument impunător. Culminaţia vandalizării a fost spargerea obeliscului de piatră şi marmoră, ridicat încă în anul 1932 de Regatul Iugoslaviei, în pomenirea martiriului celor 4.700 de victime, sârbi din Primul Război Mondial, internaţi şi daţi morţi în Cetatea Aradului.

     

    18 mai 1990, Timişoara. Campanie electorală a UDS din România

    „Şansa noastră stă în înţelegere şi unitate!", spune manifestul electoral al UDSR. - Care vor fi avantajele noastre, de a avea un deputat în Parlamentul României? Depinde doar de noi înşine. A venit, în sfârşit, clipa mult aşteptată „să-i votăm pe cei mai buni dintre ai noştri." Trebuie să fim unitari şi împreună în acest important moment istoric pentru destinul nostru.

     

    25 mai 1990, Timişoara. Milenko Lukin deputat UDSR în Parlamentul României

    La alegerile parlamentare din 20 mai a. c. UDSR a obţinut în judeţul Timiş 4.557 voturi. În judeţele cu populaţie sârbă şi croată (Arad, Caraş-Severin, Mehedinţi, Timiş) pentru candidatul UDSR au votat în total 10.000 de alegători. Întrucât alegătorii din Timiş au avut cele mai multe voturi, deputat a devenit candidatul lor Milenko Lukin, care a absorbit astfel şi restul voturilor exprimate în favoarea UDSR.

     

    6 iulie 1990, Kosovo. Pelerinaj şi închinare la Kosovo, de „Vidovdan"

    150 de sârbi din România au venit la Kosovo, să se închine în memoria eroilor lor care şi-au dat viaţa pentru apărarea Serbiei şi a Creştinătăţii, cu mai bine de 600 de ani în urmă.

     

    13 iulie 1990, Timişoara. Carte despre Revoluţie

    La începutul lunii iulie a apărut cartea despre evenimentele dramatice din timpul Revoluţiei, intitulată „Timişoara 15-21 decembrie '89", a cercetătorului dr. Miodrag Milin. Cartea evocă evenimentele tensionate, pline de dramatism, de o semnificaţie epocală, ce au dus la victoria FDR-ului şi „triumful idealului de libertate, adevăr şi dreptate".

     

    27 iulie 1990, Timişoara. Deputatul sârbilor Milenko Lukin: „trebuie să ne fie respectate toate drepturile!"

    Într-un interviu de presă, Milenko Lukin deputatul parlamentar al sârbilor şi croaţilor îşi exprimă dezamăgirea faţă de atitudinea obstrucţionistă a unor grupuri parlamentare faţă de problemele legitime ale minorităţilor: „Consider că mijloacele de informare publică au datoria să înştiinţeze şi să scrie deschis despre toate acestea întrucât sunt unele persoane într-o evidentă stare de confuzie când vine vorba de minorităţi, adică rău informaţi, să nu spun că adesea şi rău intenţionaţi, intoleranţi, suspicioşi..." („NR", I, 30, 27 iulie 1990).

     

    18 august 1990, Baziaş. 300 de ani de la migraţia sârbilor. Pelerinaj la mânăstirea Baziaş

    Cea mai mare reunire a sârbilor de după război şi Revoluţie. De sărbătoarea „Preobrajenie" (Schimbarea la faţă a Domnului) la mânăstirea Baziaş, ctitorie a părintelui spiritual al sârbilor Sfântul Sava, s-au reunit sârbii din toate colţurile Banatului. A fost şi un potrivit prilej de omagiere a marii migraţii sârbeşti din 1690 când, la solicitarea Curţii vieneze şi în baza Privilegiilor ilire, sârbii balcanici au venit în număr mare şi s-au statornicit în ţinuturile panonice ale Monarhiei (Voivodina de mai târziu, Buda, valea Dunării de mijloc, Crişana), conduşi de patriarhul Arsenije Carnojevici. Au rostit alocuţiuni deputatul Milenko Lukin (care, în premieră, a făcut publică invitaţia adresată de preşedintele Ion Iliescu „ca să fie analizate toate problemele nesoluţionate ale populaţiei noastre..."); episcopul dr. Sava; ambasadorul iugoslav Boro Denkov; ministrul educaţiei din Serbia dr. Danilo Z. Markovici; consulul general Mirko Atanackovici; senatorul Antonie Iorgovan şi mulţi alţii, oficiali judeţeni şi locali.

     

    3-5 septembrie 1990, Iugoslavia. Vizita preşedintelui Ion Iliescu în Iugoslavia

    A fost cea dintâi vizită, de la victoria în alegeri, a preşedintelui României într-o ţară străină. Vizita a decurs „într-o atmosferă prietenească şi de lucru..." Concluziile desprinse au fost că „noile evoluţii politice şi economice vor determina... şi accelerarea micului trafic de mărfuri, circularea persoanelor şi o mai strânsă conlucrare a factorilor economici..." Aflăm dintr-o altă rubrică a ziarului „Naša Reč": „La trecerea de frontieră [de la Stamora-Moraviţa n. n.] se întinde o coloană de maşini în lungime de 15 km".

     

    6 septembrie 1990, Bucureşti. Delegaţia UDS la preşedintele Ion Iliescu

    Delegaţia a fost condusă de Milenko Lukin, preşedintele şi deputatul minorităţii şi Slavomir Gvozdenovici, vicepreşedintele acesteia. Participanţii l-au informat pe preşedinte despre problemele proprii: „Nu aşteptăm privilegii ci dorim să ne fie respectate şi garantate toate drepturile omului, să beneficiem de toate libertăţile pe care le au şi românii în Iugoslavia." Preşedintele a apreciat „că este în interesul României ca minorităţile noastre să trăiască pe aceste meleaguri; dar autorităţile noastre nu vor sta nici în calea potenţialilor emigranţi." În aprecierea săptămânalului „Naša Reč" o asemenea sentinţă din partea preşedintelui României „este dătătoare de speranţe."

     

    29 septembrie 1990, Timişoara. Ample manifestări de aniversare a celor 300 de ani de la migraţia sârbilor puse în scenă la Timişoara

    Împrejurarea istorică concretă, faptul că Banatul la 1690 a continuat să dăinuie sub turci, deci neatins de istorica migraţie, este ignorată total. În pofida acestei certitudini istorice s-au declanşat la Timişoara ample (fără precedent) manifestaţii, exacerbând patriotismul etnic, cu implicarea masivă a Belgradului (oficiali guvernamentali, ambasadă, consulat, scriitori, istorici).

     

    30 noiembrie 1990, Timişoara. Caraşovenii au părăsit UDSR

    Adunarea anuală a Conducerii UDSR s-a confruntat cu o situaţie „nedorită" (deşi previzibilă, încă de la înfiinţare), aceea a despărţirii dintre sârbi şi caraşoveni. Profesorul Milja Radan de la Caraşova a pus în vederea adunării că „divorţul este inevitabil", întrucât „caraşovenii sunt de naţionalitate croaţi şi de credinţă catolici şi ca atare trebuie să şi vieţuiască, în cadrul unei uniuni proprii, a croaţilor din România".