Minoritatea sârbă 2009

     

    25 aprilie 2009, Timişoara. Adunare generală a USR

    Sâmbătă 25 aprilie a.c. la Casa tineretului din Timişoara s-a desfăşurat Adunarea generală anuală a USR. Au luat parte 312 delegaţi reprezentând 49 de organizaţii locale ale Uniunii. Adunarea a ales şi noile organe de conducere ale Uniunii: Consiliul de conducere format din 39 de membri şi vicepreşedinţii uniunii pentru judeţele Timiş, Arad, Caraş-Severin, Timişoara şi Bucureşti. Au fost confirmaţi vicepreşedinţii, după cum urmează: Slaviţa Karmazin, Jiviţa Milojkov, Slavoljub Adnagi, Omer Radovancovici şi Dragan Voştinar. Mesaje de salut au adresat adunării reprezentantul Departamentului pentru minorităţi, secretarul de stat Attila Markó, consilierul de la Belgrad pentru relaţiile Serbiei cu sârbii din afara Serbiei, prefectul de Timiş Mircea Băcală. Deputatul dr. Duşan Popov şi-a prezentat raportul privind activitatea desfăşurată la Parlament, iar juristul Uniunii Milorad Ilici a dat citire setului de propuneri pentru schimbarea unor prevederi statutare perimate.

     

    28 aprilie 2009, Timişoara. Interviu cu Milenko Lukin

    La momentul de bilanţ al presei USR (numărul 1000 din „NR", 17 aprilie) editorialistul Borco Ilin de la „NTV" s-a întreţinut cu primul preşedinte şi deputat sârb, Milenko Lukin.

    Cu privire la sindromul candidaturilor multiple din cadrul uniunii, Lukin a declarat următoarele: „Am depăşit perioada cultului personalităţii de tip Ceauşescu. Oamenii sunt, totuşi, ciudaţi şi în fiecare zace ascuns un mic Ceauşescu. M-am gândit că aşa ceva nu trebuie să ni se întâmple nici mie şi nici nouă sârbilor; căci, de bună seamă, nu sunt eu cel mai deştept sârb din România. Iar dacă nutresc respect pentru demnitatea conaţionalilor mei, nu e drept să-i 'aburesc' şi la nesfârşit să rămân în poziţii de conducere, generos răsplătite... Pentru amintitele motive m-am retras din funcţie, în speranţa ca şi cei ce vin după mine să procedeze la fel... Cea mai delicată problemă pentru mine a fost poziţionarea faţă de posibilii colaboratori ai Securităţii lui Ceauşescu. Deoarece la noi, generaţii întregi, dintre cei mai respectabili sârbi, au suferit în închisori. Trebuie că au fost şi printre noi din aceia care nu au rezistat şi sub presiune au semnat ruşinoasele angajamente. Mă gândeam, totuşi, că nu putem noi, ca minoritari, să demarăm vânătoarea de vrăjitoare. Dar, aveam convingerea că, atunci când acest proces va demara pe plan naţional, atunci trebuie să-l pornim şi noi, printre sârbii din România. Am greşit însă din nou". („NTV", 23, 28 aprilie 2009)